Friday, August 19, 2022
Home > Limba Romana > Eseu – Opera literară este o artă a cuvântului, un fapt de limbă

Eseu – Opera literară este o artă a cuvântului, un fapt de limbă

La început a fost cuvântul… În el ne înecăm amarul și ne umplem bucuriile, însă, cum toate în lumea asta are un stăpân, așa are și această adunătură de litere și sunete, stăpânul lor fiind poetul, al cărui menire este să stăpânească tărâmul fermecat al cuvintelor, să le înțeleagă durerea, dorul, fericirea și lacrimile, trecându-le prin sufletul lui, ca mai apoi să ni le transmită și nouă pe un fon alb, acoperit cu litere negre de tipar.

Toți marii scriitori au știut să-și exprime manifestul poetic, opinia despre artă și despre menirea artistului, cum ne-a și demonstrat Tudor Arghezi prin opera sa “Testamentul”. Acest poet s-a născut în anul 1880 la București, numele real fiind Ion Nicolae Theodorescu. A fost independent și liber în opinii, dur și în exprimare, felul de a fi, care îi marchează direct opera. Cea mai importantă parte a poeziei sale este expresia originală și contradictorie a temelor externe ale liricii, condiția omului, sensul vieții, moartea, dar și dragostea, relația cu divinitatea, folosind o inegalabilă expresivitate lirică la scrierea versurilor.

Această creație este o artă poetică. Tema poeziei exprimă motivul biblic al “Cuvântului”, care e atotputernic. În opera literară, însă, “Cuvântul” are harul divin al trudei. Pentru a crea o operă, poetul muncește foarte mult. Omul trebuie să-și dezvolte calitățile intelectuale. Aici autorul abordează pentru prima dată estetica urâtului, dedusă din cuvintele: “bube”, “noroi”, “negi”, “brânci”, “mucegai”. În această poezie sunt prezente câteva motive principale: testamentul, motivul cărții sau al cuvântului, al muncii sau trudei, al evoluției, al credinței, al durerii, al urâtului, al domniței, al străbunilor, al robului.

Opera literară e o artă a cuvântului, un fapt de limbă. Limbajul artistic în această poezie este bogat: sunt prezente sintagmele poetice, construite în serii opuse. Sun tprezente câteva metafore, precum “un nume adunat pe o carte”, “Cartea mea-i, fiule, o treaptă”, “Să schimbăm înâia oară sapa-n condei și brazda-n călimară”, “Slova de foc și slova făurită”.

Ultima strofă e definiția poeziei, în care e subliniat conceptul lui Arghezi despre creație. El ne demonstrează că opera literară este o îmbinare armonioasă între har, talen, inspirație și trudă, efort, muncă. Arghezi atenționează că orice act creator implică cultul poetului pentru tradiție, strămoși, și, în același timp, este o reponsabilitate a creatorului față de urmași. Poezia e însăși viața, e umbra și lumina, care catifelează natura și îi dă omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer. Doar un poet ne poate reda printr-așa o modalitate frumoasă, viața prin versuri. Ca să ajungi cineva în viață, nu ai nevoie doar de talent, dar și de voință și multă muncă ca să ajungi primul.

Daniel
Salut! Mă numesc Daniel și sunt aici pentru a te ajuta cu temele pentru acasă.

Leave a Reply